(Bocet) Ieși, tăticule, din groapă

– Tată, tăticuțul meu,
Asculta-m-ar Dumnezeu!
Asculta-m-ar El cu milă
Să te scoată la lumină.
De ce stai în astă groapă
Urâtă și–ntunecată?

Tu, tată, de-ai fi în viață
Bucurie-ar fi la masă,
S-aduci iar bucate-n casă
Și să te așezi la masă.

Mămica zace de boală
Și nu vrea s-o dea afară,
Plânge-ntruna după tine…
Vrea să vină lângă tine.

– Mamă, măiculița mea,
Cum îți este inima
Că tăticul nu mai vine
Și nu mai stă lângă tine?

– Tu, băiatul meu mai mic,
Ascultă de-al tău frătic,
Ascultă-l că e mai mare
Și te ține pe picioare.

Tu, băiatul meu mai mic,
Da fuga la-l tău tătic
Și roagă-l pe Dumnezeu
Să-l aducă-n patul meu.
Aprinde-i și-o lumânare
Să-ți dea ție ascultare.

– Ieși, tăticule, din groapă,
Să te văd venind odată,
Și să vii la a ta casă,
Și să te așezi la masă.

Nicovala plânge-ntruna
Că nu îți mai simte mâna,
Ciocanul sare din coadă
Nu-i mai arde să mai bată.

Caii se opresc la poartă
Așteptând să ieși odată,
Așteptând cu nerăbdare
Să-i potcovești la picioare.

Dar la poartă iese-ndată,
Un tânăr… cum erai și tu odată,
Este nenea…
Nu e altul.

Mâna lui nu-i ca a ta
Dar în timp și-o va forma –
Eu, băiatul tău mai mic,
Tată, eu solemn îți promit,
Meseria ți-oi fura
Din ea pâine voi mânca.

GEORGE FIERARU

(sursa foto: riscograma.ro)