O bătrână/ Liniștită învârte într-un ceaun/ Uitat/ De secole ca moștenire.
Un vis la focul tinereții
La umbra focului
De seară
O șatră se odihni
Pe lângă râul istovit de-o viață.
O bătrână
Liniștită învârte într-un ceaun
Uitat
De secole ca moștenire.
Capul era
Acoperit de un batic.
În gură
Strâns ea ținea
Restul de la o țigară.
Mucul era tot ce se mai vedea.
Privirea ațintită
Era la oală
Unde o fiertură
Bolborosea
Gându-i departe.
Se întinde,
Iar după față ei
Se opri.
Exat, la vârsta tinereții
Când în același ceaun
Ea mândră gătea.
Copiii mici
Se bălăceau
În râul istovit de-o viață.
Soțul
Trăgea de o vioară,
Un dans pe care
L-a învățat până și istoria.
Lacrimile pe fața
Bătrânei
În izvorașe se adunau,
Ce vremuri a fost odată
Când Codrin a ei trăia!
Copiii duși
Prin deal, prin vale
La un alt ceaun
Ei mestecau.
Singurătatea
Nu o doboară
Cât mintea la Codrin
Se tot ducea.
DAN ACIBORĂRIȚA
(sursa foto: www.joseflebovicgallery.com)
