De ce este important multiculturalismul? Un alt motiv.
În timp ce citeam lucrarea lui Ozman Özturgut, Understanding multicultural education (2011, SUA), lucrare în care autorul propune o dezbatere imperativă a studierii – nu numai din punct de vedere cognitiv – a educației și a comunicării multiculturale, mă tot gândeam la cum se aplică/s-ar putea aplica acest studiu la noi în școli, dar mai ales în cultura noastră, indiferent care ar fi aceasta. Textul este foarte relevant, mai ales în contextul unui nou val de dispersie în mediul online a încriminării generale a culturii rrome (țigănești) – în articol voi continua prin folosirea termenului de ,,rrom’’.
Rromii nu respectă regulile emise de Guvern, rromii se bat, sparg magazine, nu se duc la școală, fură și distrug proprietăți, se spune de foarte multe ori. Foarte adevărat, unii le fac pe toate cele de mai sus și trebuie opriți și judecați ca atare. Da, așa cum doamna bibliotecară din liceu menționa, majoritatea sunt de etnie rromă. Dar nu toți, oameni buni, nu toți sunt așa. În acest context, judec individul – indiferent de mediul din care provine – numai după acțiuni. Când vine vorba despre evenimente negative, nu am înțeles și cred că trebuie să ne scoatem din sistem generalizarea aceasta. Haideți să ne oprim acum! S-a construit această cultură de ură generalizată, când vine vorba despre rromi. Indiferent dacă sute de rromi au reușit să fie absolvenți de facultate, au ajuns parlamentari, sunt medici, sunt genii în artă și/sau cultură, au creat lucruri incredibile, scriu frumos, se implică activ în comunitățile lor, cu rezultate incredibil de pozitive, au ajutat și ajută, cot la cot cu orice altă rasă, să construiască, nu să distrugă.
Orice ar face sute de oameni, dacă un singur rrom se abate de la legile sociale, întreaga comunitate este de vină. Să vă reamintesc că așa a început și Holocaustul? Din ura față de altă rasă? Spre exemplu, cum am pățit eu acum câteva zile, un indian a încercat să îmi fure bani de pe card. Ar trebui să spun că toți indienii sunt la fel? Nu, că doar sunt întreg la minte. Așa cum sunt rromi care distrug și nu respectă societatea, credeți-mă pe cuvânt, sunt și multe alte naționalități.
Viața, așa cum este ea, este doar un moment. Așa cum alegi să citești aceste rânduri, alegi să bei apă, să deschizi o ușă, să-ți înjuri poștașul că ți-a aruncat ziarul în balta din fața casei, să deschizi o carte, să faci dragoste cu iubita/iubitul și să bei un whisky înainte de culcare. Așa îți alegi să trăiești și, prietene drag, da, este vorba despre ce alegi și cum alegi să trăiești. Indiferent de ceea ce crezi și de ceea ce ești. Toți suntem egali… și oameni.
Unii alegem să ne raportăm la trecut și rămânem blocați în trecut, alții descoperim că putem realiza mai mult decât ne-am fi așteptat și depășim orice așteptări la care nu ne-am gândit, mulți dintre noi stăm și așteptăm să ni se întâmple ceva, să ne vină inspirația sau, uneori, așteptăm de la alții ceva. Suntem diferiți și acesta este lucrul pe care ar trebui, cred eu, să-l apreciem la fiecare dintre noi. Să învățăm unii de la alții, să ne întrebăm, să fim curioși și să excelăm în a ne cunoaște pe noi înșine și apoi pe cei din jurul nostru. Să cunoaștem alte culturi și să ieșim din zona de confort în care, probabil, ne aflăm de multe ori.
Să vă mai spun ceva interesant. La școală am fost unul dintre cei mai slabi elevi. La toate nivelurile; uneori chiar dormeam în bancă, la propriu. Singurele momente de luciditate maximă pe care le-am avut au fost examenele finale. Mi-am dat seama, mai târziu, și de ce am reușit să promovez. Oamenii. Nu am înțeles niciodată toată materia predată, dar am înțeles oamenii. Spre exemplu, îmi plăceau rochia colorată a doamnei educatoare din grădiniță, părul blond și zâmbetul ei, bunătatea și dedicarea doamnei învățătoare din ciclul primar, rafinamentul profei de biologie din generală, frumusețea naturală a profei de fizică din generală, eleganța accentului profei de limba franceză și frumusețea profei de limba engleză. Nu știu ce religie sau rasă sunt. Nu m-a interesat niciodată ce rasă sunt, m-au interesat oamenii buni și personalitatea acestora.
Oamenii sunt frumoși, indiferent de ceea ce fac sau ceea ce sunt. Îmi place să-i citesc, să-i ascult și să-i privesc. Uite, hai să facem un exercițiu împreună, dacă citești acest articol în metrou, în autobuz, în parc, pe balcon, în sufragerie, în bucătărie, în dormitor și ești lângă cineva, ridică privirea și privește în jurul tău. Zâmbește-i persoanei de lângă tine și, dacă a făcut vreo boacănă ieri, fă un tur de forță să ierți și să-i spui că totul este în regulă sau, pur și simplu, zâmbește, spune-i persoanei de lângă tine ceva frumos. Pentru că nu despre ură este vorba în această viață, nu cred că este vorba despre faptul că tu, eu sau ea/el sau oricine este mai deștept, mai arătos, mai alb, mai negru, mai nespălat, mai beat, mai drogat, mai sărac, mai bogat, mai curvar, mai libertin, mai român, țigan, evreu, musulman, chinez, american, englez sau orice altceva decât ești tu. Suntem diferiți prin modul în care gândim și acesta este unul dintre cele mai frumoase și interesante lucruri la existența noastră. Dar suntem egali.
Cred în lupta pentru combaterea rasismului, cred că este mult mai important ca noi să alegem lucrurile pozitive din ceea ce citim despre ce se întâmplă în jurul nostru și să facem distincția clară între, spre exemplu, o știre falsă/iz negativ sau o veste bună despre cum cineva a reușit să câștige o competiție, cum a reușit să obțină un loc de muncă sau o știre despre un eveniment cultural. Pentru că suntem egali, indiferent de sex, aparență, credință sau cultură. Sunt lucruri pe care eu nu le pot face, dar le poți face tu și viceversa. Sunt lucruri pe care eu le cunosc, dar nu le cunoști tu și viceversa. Nu avem timp să le cunoaștem pe toate și nimeni nu le știe pe toate. Putem însă să ne ajutăm reciproc, să ne ascultăm unii pe alții, să fim curioși despre fiecare dintre noi și să o facem cu mintea deschisă, fără prejudecăți. Uitați ce aș generaliza la rromi: manelele. Eu nu ascult manele. Nu a fost niciodată stilul meu. Prietenii, colegii și familia știu că nu este un moft. Pur și simplu nu este stilul meu muzical. Ai mei acasă, în Călărași, români, rromi și turci sunt încântați de stil. Când mă duc acasă, indiferent dacă îmi place sau nu, ascult cu ei, nu știu să dansez, dar îi respect și sunt bucuros să-i văd fericiți când fac ceea ce le place. Mulți prieteni din copilărie ascultă manele. Fie că sunt români, turci, țigani, unguri și/sau evrei. La aniversări, banchete, nunți, botezuri, Crăciun, An Nou, Paște sau la orice grătar, ascultam manele. Și la televizor, într-o simplă duminică după amiaza, unul dintre cele mai populare canale muzicale era Taraf TV. Și de ești român sau orice altă etnie, fie că îți place sau nu, tu asculți pe YouTube și cumperi această muzică. Pentru că îți place, pentru că te distrează și te face să te simți bine. Artiștii care interpretează acest stil, în cea mai mare parte, sunt rromi și tu știi acest lucru. Îți place, ești de acord cu ei, realizezi chiar și filme despre ei și le și cumperi. Există teze de doctorat și studii științifice ample pe această temă. Și ne place, face parte din cultura modernă. Așa aș generaliza și muzica populară + costumele tradiționale la români, Hanuca la evrei, Busójárás la unguri ș.a.
Chiar nu ne putem delimita în a stigmatiza un întreg colectiv pentru o faptă ilegală pe care o face un individ? Este chiar atât de dificil?
IONUȚ NICOLAE
(sursa foto: ro.pinterest.com)
