mâine nu mai e sau mâine e niciodată
Marian D. Ghiță este student în anul III la Facultatea de Litere – Universitatea din București (secția română – spaniolă).
(foto: din arhiva personală a autorului)
ieri mi-ai spus că o să vorbim mâine și astăzi văd că este niciodată și tot aștept
mâinele de azi plâng și mâinele de mâine sper că voi râde-n lacrimi și lumea toată va încăpea într-o lacrimă sau o rază din privirea-mi rece și încețoșată ca zorii dimineții
niciodată mâine nu va mai fi iubirea mea s-a făcut fum și a plecat sus s-a ascuns printe norii care stau să cadă peste lume
peste lumea refugiată ofilită ca ultima petală a ultimului trandafir de la ultima întâlnire
golul de aer de ieri m-a tulburat mai tare decât orice alt om dintr-un avion care trece printr-o zonă gravă de tulburențe care se panichează dar devine conștient că mâine nu o să mai fie dar eu tot mai eram sus tulburat suspendat de un gând speranță de mâine eram tulburat ca un depresiv dar cu tine încă și
inconștient am crezut ieri că mâine e azi dar abia azi am devenit conștient că avionul meu se va prăbuși și la fel de cosnștient că mâine nu mai e sau mâine e niciodată
***
tu cânți și cânți
de jale cânți
eu plâng și plâng
de tine plâng
tu vrei și vrei
să te ascult
eu tac și plâng
nu te aud
tu scrii și scrii
de tine scrii
eu vreau să fiu
nu vreau să scriu
eu cânt eu cânt
un cânt un cânt
tu râzi și râzi
nu te ascunzi
tu calci tu calci
pe-a mea pustie
eu mor eu mor
în agonie
și ieri și ieri
noian dureri
și azi și azi
arzi și iar arzi
târziu târziu
mort mort nu viu
și ochii mei și ochii mei
acum sunt seci
plecat eu sunt plecată ești
pe veci în veci
ne vom râvni
pe veci povești
MARIAN D. GHIȚĂ
(sursa foto: fineartamerica.com)
