Ce-ar fi făcut căutătorii de aur
Dacã pipitele
i-ar fi strigat de la marginea drumului
fãcând pe-a iubitele lumii?
Era o vreme în care limba lãudatã de Esop
împletea raiul cu iadul, le ambala în balast
În aceeaşi cupă danseazã şi astãzi
inspiraţia, vampa eternã,
Stârnindu-i pe toţi cu nesaţ
Mai ştiţi cum se striga pe la cozi
Dã câte puţin sã ajungã la toţi!
Şi a dat:
Unora banul,
Bucuria,
Festinul,
Invidia,
Altora chinul,
Nebunia
Dorinţa,
Surghiunul,
Iubirea,
Aroganţa,
Pelinul,
Teama de prea plinul cuvântului spus!
La mine atât a ajuns, emoţia şi dorul de scris.
ISABELA BRĂNESCU
(sursa foto: www.pinterest.com)
