Jalea mea
Jalea Jalea mea stă pe la colțul caselor cu ferestre sparte ea țipă într-un colț de pâine și mușcă buzele rupte de atâta nedreptate. Jalea mea mă doare în lumina ochilor și umblu așa desculț cu tălpile icoanelor. Arunc cu bani pe la răscrucea drumurilor și strigă din mahalale la mine, foamea strigă și lanțurile și burțile goale. De ziua romilor țiganii stau în genunchi că nu mai au picioare au făcut din ele cozi pentru steaguri ca să vadă orbii că suntem bine cu noi și între noi, au făcut lespezi pentru casa morților De ziua romilor...
Read More