Select Page

Autor: rromanovak

Našéna dyvesá kalé

  Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). * * * Katýr tyré xasjá javlé, Devleśtyr spuč. Risjóla ke ame palé I fuj, i kuč. Našéna dyvesá kalé, Phurjóla muj. Risjóla ke amé palé I kuč, i fuj1. 24.02.2017   MAKHOTINA...

Read More

Îl lăsăm în mâinile lui Dumnezeu, Radă!

Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). STELE CĂZĂTOARE, VOL. II (fragment) „Ceea ce este menit să fie, va găsi o cale de a se ȋntâmpla.”  (Autor anonim.)            Ceaţa, care ȋi ȋnsoţise pe tot parcursul drumului, s-a reaşezat şi nu dădea semne să se împrăştie. Venea peste ei în valuri umede şi reci, făcând ca oameni, case şi locuri, să apară şi să dispară într-o succesiune stranie de imagini pline de mister, dând Radei o senzaţie de nesiguranţă, făcând-o să-şi simtă sufletul trist, rătăcit şi greu. Urmărită şi de vorbele bătrânei Mala, un fior rece, de temere, i se cuibărea în suflet.         Norocel, suflet setos după dragostea pe care o pierduse, simţindu-i lipsa şi ducându-i dorul, o sorbea pe Rada. Lua de la ea căldura şi hrana pentru suflet, alinându-se. Sub aripa ei se simţea ocrotit şi-şi regăsea liniştea, de asta se lipise de şatră ca timbrul de scrisoare. Suferinţa era lipiciul.         Marcat de anii de teroare trăiţi cu Spânu şi urmărit de frica de a nu fi găsit, ȋn multe nopţi avea coşmaruri. Se zvârcolea şi plângea:         ̶  Nu mă lua Spânule, nu vreau!        Rada, primindu-l ȋn familie cu suflet de mamă, nefăcând diferenţa ȋntre el şi ceilalţi doi pui, îl ştergea de sudoare şi, strângându-l la piept, îl liniştea:         ̶  Nu e...

Read More

De ce pornești la lupte pe care știi că le vei pierde?

Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). Carne de timp Există o lume a gândurilor? Cât de mare e? Cât de adâncă? Uneori, viaţa mă loveşte, mă poartă în o mie şi una de situaţii. Cad, mă ridic, iar cad, iar mă ridic. În jur văd şi simt o lume reală, dură şi necruţătoare. Şi-atunci, mă ascund în gânduri. Nu e o fugă, nu e un gest de laşitate. Este o protecţie, o încercare de a avea un moment de răgaz, pentru ca după aceea, să mă întorc iar la luptă. Mă gândeam  deunăzi la asta într-un fel retoric: acolo eu fac regulile si nu are acces nimeni din cei care ar putea sa mă rânească într-un fel sau altul, direct sau indirect, cu intenție sau fără. Acolo îl întâlnesc pe Dumnezeu, acolo, din nori, în loc de fulgere, atârna speranțe, iar pe culoare sunt hohote de zâmbet. Trebuie sa avem, fiecare din noi, un loc unde sa ne ascundem, unde sa ne putem proteja, unde sa Credem. Acolo trebuie sa fie echilibrul, mângâierea, puterea de a o lua de la capăt, iubirea nemurdărita. Disperarea va hrăni mereu vrăjmașii, va turna plumb în picioare în luptele cu ploile de ignoranta sau cu răutatea cubica. Nu știu ce linie a vieții au alţii in palmă, dar îndemnul meu de azi este sa va faceți...

Read More

După acel râs îngeresc a urmat o linişte prelungă

Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). Vasilică, pui de țigan Vasilică a ajuns la spital din cauza unui strănut. Vânzătoarea de la magazinul alimentar a sunat la numărul de urgență și a anunțat că e vorba de un copil care provine dintr-o comunitate de rromi. Au fost testați toți dar numai Vasilică a avut parte de testul pozitiv. Plângea. Plânsul lui se transforma de fiecare dată în ţipăt, cu iuţeala fulgerului care aduce după el un trăsnet în furtună. L-am asemănat de la început, de cum l-am văzut lângă uşa de la internări, cu Porojan, şugubăţul personaj descris de Alecsandri, întruchipând un băieţel ştrengărel. Purta o pereche de teneşi ponosiţi, prea mari pentru vârsta lui. Pijamaua era primită de la garderoba spitalului şi îi venea bine. Era galben ca lumânarea, o hepatită a pus stăpânire pe trupușorul lui deja infectat cu Covid 19, temutul virus care a declanșat pandemia mondială. L-au adus pentru 21 de zile în spital! Nu se oprea din plâns decât preţ de câteva momente în care asistentele îl forţau să bea ceai de sunătoare, amar. În prima noapte toţi pacienţii s-au dovedit înţelegători, milostivi şi au încercat să îi suporte plânsul. Pe unii, evident îi enerva, pe alţii îi înduioşa. Pe mine mă durea şi mai tare pentru că aveam acasă o fetiţă de vârsta lui. Eram toți...

Read More

și-n flori de tei mai spunem câteodată mamă

  Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). În sângele nostru anotimp indian partea din capul pieptului aerul primului strigăt vechi. inima palmă deschisă și închisă-n pumn lămâie stoarce și-n flori de tei mai spunem câteodată mamă viitoarei litere A din bunica sanscrită strigăm început fără sfârșit respirăm cu toată familia sângele nostru anotimp indian și floarea de lotus și ghicit în ghioc de la sfere cu semnele și semnalele palmei stângi destine rebele cu emisfere. blonzi și bruneți de o piele roșiatică medităm după ceas cine a mai rămas același de la primul pas către magazinul cu dulciuri Europa cine poate să îşi țină mai mult timp în aceeași geometrie formula sufletului comun se arăta la față. și ai noștri care se ascund de noi tot noi suntem.   SUDE...

Read More