Autor: rromanovak

  Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). În sângele nostru anotimp indian partea din capul pieptului aerul primului strigăt vechi. inima palmă deschisă și închisă-n pumn lămâie stoarce și-n flori de tei mai spunem câteodată mamă viitoarei litere A din bunica sanscrită strigăm început fără sfârșit respirăm cu toată familia sângele nostru anotimp indian și floarea de lotus și ghicit în ghioc de la sfere cu semnele și semnalele palmei stângi destine rebele cu emisfere. blonzi și bruneți de o piele roșiatică medităm după ceas cine a mai rămas același de la primul pas către magazinul cu dulciuri Europa cine poate să îşi țină mai mult timp în aceeași geometrie formula sufletului comun se arăta la față. și ai noștri care se ascund de noi tot noi suntem.   SUDE...

  Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). Cererea (primei ore) am lăsat gol spațiul cu rubrica locul de muncă al părinților. secretarele m-au privit miraculos și întrebător – ai uitat să spui unde lucrează părinții tăi – n-am uitat, doar că nu lucrează. am intrat în sala 115 moment în care am surprins întrebarea de ce am venit aici? am răspuns neîntrebat, dar încet să nu mă audă – vreau să învăț și eu! – ce v-a motivat să faceți această alegere? se aud răspunsuri pline – mama a fost profesoară, vreau să duc tradiția mai departe tata a fost profesor, vreau să duc tradiția mai departe bunicii mei au fost amândoi profesori, vreau să duc tradiția mai departe. – părinții mei au fost și sunt țigani, eu vreau să învăț, dar în același timp, să-mi duc și tradiția mai departe.   GHIȚĂ MARIAN...

  Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). Acum e iarnă Și tot iarnă a fost de atunci… Frig, teamă, dor și pustiu. Vedeam fusta doar într-o bucată de gheață De unde voiam s-o scot. Auzeam țipete puternice de-ale ei care-mi sfâșiau inima. Am vrut să-l aduc înapoi pentru ea Dar nu am mai avut puterea. Au înghețat și culorile Iar umbrarul s-a prăbușit peste pământul prea tăcut. Anii nesfârșiți care zăceau acolo… Unde-or fi? Muzica și dansul Graiul și portul au plecat cu el Avem mânjite pe corp doar amintiri Și fusta înghețată. Ce mai vară fusese atunci…   CIRIP...

  Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). Eu, Iustina Stoica Ploua. Am luat un autocar de vizavi de aeroportul din Cluj. Mă așteptau câteva ore pe drum, pe care urma să le petrec în liniște, zgomotul înăbușit al motorului nefiind băgat în seamă. Reveneam acasă de sărbătorile de Paști după doi ani în care nu mai trecusem pe acolo, simțindu-mă străină în țara mea de origine, ca un astronaut întorcându-se din cosmos după un lung sejur pe orbită. Maramureșul natal era încă departe, dar o poartă din lemn sculptat imitând una maramureșeană, apărută din senin la marginea șoselei, mi-a adus aminte îndată de locul din care pornisem cândva. Am închis ochii și m-am lăsat dusă de fluxul de amintiri, ca și cum aș revedea un film vechi, cunoscut, dar în mare parte uitat. Tata era lăutar. Nu îl țin minte aproape deloc, dacă cele trei poze cu el care s-au păstrat la noi în familie pot fi numite amintiri pentru mine: a plecat din viață când eu aveam doi anișori și ceva. A căzut pradă unor jefuitori când, târziu într-o noapte, se întorcea acasă de la o petrecere la care cântase. Tata era singur; tâlharii l-au lovit grav de tot și i-au sustras banii câștigați. A murit în spital. Avea doar douăzeci și doi de ani. Așadar, m-a crescut mama. Nu s-a...

  Concursul internațional de creație literară și traduceri „Bronislawa Wajs” (ediția a III-a, 2020). Copii de pripas Din Bug s-a întors bunicul tăcut Și tot ce-a trăit în povești au rămas Să fie șoptite la focul făcut Pe seară de noi, copii de pripas. Cuminți ascultăm tot ce au de spus Bătrânii munciți la stuf, la tutun Cu lacrimi în ochi mulțumim lui Isus Că mama a pus mămăliga-n ceaun. Că suntem acasă și nu e război Și poate și ceilalți cumva să-înțeleagă Că oameni sunt ei, dar oameni și noi Și-aceeași credință și viață ne leagă. Că nu unu-i prost și doar altul știe Că nu unu-i slab și doar altul tare Putem să trăim ani în pace și-o mie Pe-această planetă frumoasă și mare. E loc prea destul să trăim împreună În pace, frăție și bună credință Că nici Dumnezeu doar cu unii mumă Și ciumă cu alții nu i-ar fi cu putință. Din Bug s-a întors bunicul tăcut Și tot ce-a trăit și-a pățit a rămas Exemplu să știm tot ce-a fost în trecut Să nu mai existe copii de pripas.   CARAIVAN...