şi tot de acolo, ca o iederă, dragostea mea/ şi mersul nepăsător şi lăbărţat de haimana
bocancii domnului ciorogar de copil, de mic copil am hrănit cu ce aveam eu o arsură – o mare arsură. niciodată, stimaţi, niciodată n-am avut încălţări pe măsură. întotdeauna mai mari, întotdeauna mai grele. -Lasă, băi, copile, zicea mama, că o să creşti şi-ţi vor rămâne mici şi ce-o să mai faci cu ele?! -Uite, ce greu se face banu…. lasă, să-ţi fie bune şi la anu. mergeam cu ele la fotbal, mergeam cu ele la şcoală, mergeam cu ele la sapă – treceam prin foc, prin zăpadă şi apă, făceam de toate cele cu ele… şi încălţările...
Read More