Autor: rromanovak

  Este zona pe care doream să o pot evita; să aleg alt traseu pentru a ajunge la birou. Cum drumul cunoscut este cel mai scurt iar obișnuinţa este a doua natură, în fiecare zi parcurg acelaşi drum. Trec printre grupul de tineri şi mai puţin tineri care aşteaptă maşinile la semafor. Stau în intersecţie din lipsă de preocupări, aşteptând ca ziua să se scurgă… Uneori se reped asupra maşinilor şi îşi încearcă norocul: le spală sau nu parbrizul? Cumpără sau nu ciorapi; dacă nu ciorapi, atunci brichete, batiste parfumate…Un mic bazar la colţ de stradă, improvizat în fiecare...

  [Rromani – English] Bute mile bershe pàle, kana o svieto nevo sos, o Bàro Deva haievalias pes kokeres, tha delias pes te kerela e yekte manushe te jivena dre peskro nevo svieto. Kerdias lo akalen manushe chikater, tha pekadias len dre peskri yàg. O yekto molo, o Deva kerdias yek mursh tha yek juvli chikater, chivdias len dre peskri yàg, tala jàlias avre soske sos les te kerela vaver buti. Bute oria pàloder, reperadias lo akalen manushe, avelias pàle tha lelias len avre e yàgater – mè dikhlias lo te avelie le cheles xacherde tha kàle. Avelie le...

  Neculai Goroneanu este de fel din satul Goruni (Goruni se spune oficial, oamenii pronunță însă Goroni). Familia lor stă de mai multe generații într-o casă izolată pe deal, sub poala pădurii, între fânețe (avem și noi o fâneață acolo; înainte bunicii mei dinspre mamă avuseseră acolo livadă și vie, dar venirea colhozului a dus la distrugerea lor). Cum de au ajuns aici – nu știu. Goronenii sunt primii locuitori ai satului Goruni. Când se ducea la crâșmă și se îmbăta, Goroneanu cel bătrân, străbunicul lui Neculai, le striga cu ifos celor din crâșmă: – Băăăi, voi ce căutați...